intrebarentrebatoare

de ce cand cineva imi enumara motivele pentru care vietile noastre au rost, eu aud scuze in loc de argumente?

poate am eu semnal prost si se pierde la receptie

nu mai suport

sunt tare deprimat. si cu nervii la pamant. si parca e din ce in ce mai rau. tot ce vrea e sa fug, sa ma ascund. uneori ma ascund intre oameni. dar mi-e scarba de omenire, satul de ura, de mizerie. eu nu va inteleg cum puteti... eu n-am cerut viata asta, si totusi o duc, asa, din obligatie.
as face ceva sa uit, dar nu prea stiu ce. ori sa ma duc sa traiesc in munti, ori sa ma apuc de baut. habar n-am. astept sugestiile voastre.

cu fortze noi

Tot caut un peiorativ dur cu care sa descriu populatia lumii.
Nu gasesc nimic care sa jigneasca toate trasaturile "necesare".

sunt un jegos, un bulangiu, cacanar, o lepra, mizerie, canalie, si cu nimic mai bun sau mai rau decat cei cu care ma inconjor.

egoisti ca noi rar mai vezi.

citi-mi-ai blogu degeaba. nu te influenteaza. nu iti pasa.

va urez traditionalul "te pup, pa"

poezie poezie

soarele imi pare
un milion de semne de-ntrebare
ce au punctul comun
atentionandu-ma ca sunt nebun

timpul ce il face raza pana pe pamant
e mai lung decat pot tine, in al meu cap, un gand
motiv pentru care
va pun o-ntrebare

cu atatea mijloace de comunicare,
cum de nu ne-ntelegem oare?

de inviere, a inviat si desteptul prost

cuvintele spuse des îşi pierd vaolarea. iar eu vorbesc mult prea mult. îmi dau seama că unele lucruri care mi par relativ nesemnificative pot avea mare însemnătate pentru cei cărora le spun. comunicarea umană e departe de evoluţie.

şi mai aveam o idee, una mult mai bună, dar am uitat-o până să ajung la calculator.

pace ţie, cel ce nu exişti, şi restului cititorilor imaginari care nu existaţi. aştept răspunsurile voastre la secţiunea comments.