gandul din tren

am fost intrebat astazi pe ce data am inceput excursia in stockholm, si cand am raspuns 28 am realizat ca e data de azi, si deci s-a implinit o luna. nu pot spune ca am celebrat cu mare fast, dar am avut o experienta placuta in barcelona. in intervalul de 5 ore dintre trenuri, pentru ca asta faceam in barcelona, schimbam trenuri am hotarat sa ma plimb. plimbarea s-a incheiat intr-un parc de langa gara unde am stat pe iarba la soare printre multi alti oameni, citind o carte. dupa ce am stat acolo imersat o jumatate de ora am realizat ca fantezia imaginara a cartii e noua mea lume, si ca realitatea nu mai conta. m-am uitat in jur, si gandindu-ma unde sunt imi venea sa zic simplu: nicaieri. lumea era mica, si astazi ea s-a micsorat si mai mult, pentru ca daca ieri imi ziceam ca nu sunt cetatean al unei tari ci al acestei lumi, acum aceasta lume este nicaieri.

scris la 28 aprilie

lungul drum meditativ

e drept ca am luat o lunga pauza de la a mai completa randuri in blogul asta de cand am descoperit cum se fac albumele foto pe facebook. dar un set de poze nu e suficient pentru a crea o amintire, iar stilul meu narativo-filozofico-bulshito nu imi vine sa il public pe facebook. sa zicem ca e pentru tine, cititorul interesat.

si acum ca te-ai umflat in pene de asemenea dedicatie superba, here are some facts:

berlinul e moca. poate am exagerat putin, dar la ce preturi sunt acolo, tind sa cred ca se lucreaza la un aparat de pus covrigi in cozi. am avut o zi ploioasa in care am parcurs aproape 30 km la pas, si sunt mandru de aceasta realizare. sunt cam dezamagit de vizibilitatea artistilor (ca se zice ca ar fi multi) dar am sa dau vina pe timpul scurt si pe ploaie. dar concluzia e ca mi-a placut suficient incat sa-mi doresc sa incerc sa traiesc acolo... candva. localnicii se plang de clima, dar nu le poti avea pe toate.

de acolo am incalecat pe rucsac si am zburat cu trenul la paris.

ce sa zic, e tot ce vezi la TV (o rara ocazie cand acesta nu ne-a mintit), dar am avut ambitia sa caut si putin peste zona turistica. am gasit locuri superbe, si probabil cel mai misto bar in care am intrat vreodata. bine, nu este barul asta misto pt toata lumea, dar eu sunt incantat ca am vazut ceva care este exact pe gustul meu. mai putin la pret, parisul este ultra mega scump. 7 euro o bere!!! una normala. poti opta pentru varianta bere pt copii la jumatate din pret, si e asa de multa incat poti imbata o marmota.

acum sunt in malaga de cateva zile, si faptul ca petrec mai mult de 2-3 nopti aici e foarte frumos, pentru ca am ocazia sa descopar mai mult. am si filozofat, iata rezultatul:

reteta pentru fericire in 3 pasi simpli: trebuie locul care trebuie, trebuie tu sa fi cine trebuie, si terbuie sa fi cu cine trebuie.

dar o sa las loc pentru elaborat intr-un alt post.

mi-e dor de voi si de commenturile voastre, cititorii mei misteriosi.

gata cu sentimentalismul. kisses :D bye bye

pfilosopfie x2

Imi pun problema intensitatii senzatiilor. E multa prostie in lume, asta e clar, si nu cred ca poate nega cineva asta, dar cum facem fata asaltului? Daca-i scupi te scuipa-napoi, dar daca-i ignori? Pot sa te scuipe-napoi dar se poate sa nu-ti mai pese. Dificultatea mea este ca am sentimentul ca reactia flegmatica devine permanenta, inclusiv in momentele in care ar trebui sa ma bucur. Si atunci care e solutia? Am sentimentul ca trebuie sa aleg intre mult si degeaba sau putin si prost, mama ei de viata.

da-ne marca

pardon, danemarca. sau tara in care e mai mult relief creat de om decat natural. cea mai inalta forma de relief pare sa fie eoliana, si dealurile par mai mici decat pasarelele de peste autostrada.

oricum, experienta daneza a fost unica. mi-am petrecut weekendul in vejle (a se citi vai-le), unde am stat cu anders si malene christiansen, si fiica lor johanne de doar 1 an. am avut parte de cea mai buna vreme pe care mi-as fi putut-o dori, un soare superb si multa caldura. pana si vantul a renuntat sa mai bata.

sambata a fost o zi plina, incepand cu o plimbare de dimineata pentru a asimila "atmosfera" orasului. asta e o bila din fata primariei. foarte relevanta, stiu, dar cine vrea sa vada o cladire?

dupa, am facut o plimbare cu masina pana la o plaja. si am trecut si printr-o padurica unde inflorisera floricelele :) am mancat pe o piatra langa fiord. a fost extraordinar de relaxant. si placut. nu stiu cati dintre voi (3) stiti ce este liquorish, dar am mancat o inghetata cu asa ceva. foarte interesant. as zice ca prima jumatate e nasoala si ca a doua juamatate e delicioasa, desi continutul e acelasi.

seara am iesit cu niste danezi in oras si a fost foarte fun. parca nu-mi vine sa intru in cine stie ce detalii las' ca mai vedeti voi poze cand ajung acasa cu gagicile daneze :D

prima zi pe drum

sunt in danemarca! destul despre asta, defapt ma framanta ganduri atat de vagi incat nu le pot concretiza. si dupa ce am inceput propozitia asta de 10 ori fara sa o pot incheia, imi dau seama ca lucrurile sunt mai neclare decat ma asteptam. poate ca nu e o idee prea buna sa faci filosofie la 7 jumate dimineata :P dar revin cu detalii si poze din vejle in curand :)

party party

pentru ca memoria mea lasa de dorit, voi amesteca posturile "intelectuale" cu cele de tip jurnal de calatorie

asadar... duminica 3 martie am descoperit ca Tobi organizeaza un couchsurfing event, anume un bbq intr-un cartier de camine studentesti. pentru ca nu prea am cunostinte de varsta mea in stockholm am hotarat sa ma duc. cu un sixpack si o felie groasa de antricot, m-am pus la drum. ajuns acolo gasesc o atmosfera relativ placuta, lume destul de relaxata.

vremea nu a vrut sa stam prea mult in aer liber, asa ca din nefericire nici nu am apucat sa imi pun carnea pe gratar. carne ce o pusesem la marinat in bere :)

eh, si ne-am mutat in bucatarie la tobi, unde distractia a inceput, atmosfera s-a destins etc. etc.

pe cand noaptea se furisa, musafirii incep incet, incet sa se retraga, spre final mai eram doar o mana de baieti, transformandu-se totul intr-un sausege party, ceea ce am aflat ca intr-o anume viziune germana nu are sens peiorativ :P

friptura de barbati, in sange, si am impartit-o, devenind astfel "meat brothers"

tobi a zis ca la el in bucatarie se da stingerea la 11 pm, asa ca ne-am mutat in bucataria lui jb (jean baptiste). alaturi de noi, mexicanul antonio si germanii robert si mustafa. va las sa ghiciti din poze care e mustafa, dar eu zic ca nu va fi usor.

am prins ultimul metrou, dupa miezul noptii, dar nu spre casa, ci spre cea dea 3a bucatarie ce urma vizitata, si anume a lui anton, unde vorba s-a lungit pana la pimele raze de lumina, 5:23 fiind ora la care metroul m-a luat din statie.