bărbătesc vs. muieresc

Pe când mergeam spre casă în această superbă zi de marți, pe drum, alegând o rută ocolitoare pentru a mă bucura puțin de vremea plăcută de afară, m-a lovit un gând. Și m-a lovit atât de tare încât trebuie să-l aștern neapărat în acest blog.

Femeile sunt niște lupi, iar bărbații niște căprioare.

O concluzie la care este greu să ajungi datorită tiparelor de gândire pe care ni le dă educația, dar te rog să-ți permiți să te gândești puțin, și ai să-mi dai dreptate.

Bărbatului ii place să umble și singur, și în grup. Însă când vine vorba de apreciat frumusețile naturii, preferă să fie singur.

Femeia se vrea independentă, puternică, dar când nu reușește formează haita. Iar haita îi dă o forță pe care nici un bărbat nu o va avea. Și noi, ca niște idioți, ne mai mirăm că suntem dominați. Păi puterea sfatului înmulțește de zece ori pe cea a gândului, iar dacă ai și gândurile adunate, decizia în final, e clar, cea bună.

Bărbatul rămâne să se adape la lac, gânditor, avându-și subiect doar propria reflexie, neștiind că lupul se apropie încet, gata să-i sfâșie gâtul sub privirile înfometate ale haitei.

Și dacă zici că sunt misogin, îmi dai dreptate. Și dacă zici că nu, sânii tăi nu dau lapte.

oboseala si insomnie

prima data cand nu stiu ce vreau sa scriu

sunt sufocat de ganurile nesfarsite. viata e grea, nu ma simt in stare sa-i fac fata. nu inteleg cum unii traiesc sa moara de batranete, din moment ce pare sa fie din ce in ce mai greu.

ma enerveaza ca oamenilor le e atat de greu sa fie sinceri si directi unii cu altii.

e incredibil cum ceva atat de simplu ca singuratatea poate fi uneori binecuvantare si alteori blestem.

vreau un sfat, dar nu stiu la ce.

De ce urăsc religia

Păi ultimul meu articol a fost destul de agresiv, şi m-a pus pe gânduri. Concluzia e că persoanele religioase preiau o informaţie în mod gratuit, fără să treaca prin efortul de eternă căutare, pentru că nici nu există răspuns concret. Aşadar cine crede e un leneş intelectual, şi nu-mi place lenea (a nu fi confundata cu relaxarea).

Când am gandit asta aveam totul pus bine în ordine la mine în cap, dar până să ajung la PC...

pace şi prosTperitate

esti prost?

daca ai facultate, masterat, doctorat sau ai facut un milion de dolarei, insa tu inca mai ai conceptia ca dumnezeu cu d mare e un omuletz la care cand te rogi poate face ceva pentru tine, esti prost

evident, cazurile sunt mult mai multe cand esti prost, daaaaaaaar nu te mai simti insultat. prost = simplu, iar simplu = fericit. ba chiar sunt gelos.

cu dedicatie speciala habotnicilor de pe frecventa.
va pup, pa

mai bine dormi

concluzia zilei: absolutul poate fi doar o speranta desarta in lumea in care traim, si in felul in care functionam. insa ramane de stabilit daca el poate fi atins in somn. o fi totala detasarea subconstientului?

mereu visele au avut un caracter mistic care a fascinat oamenii, exact de-asta n-am sa elaborez subiectul. mi se pare ca e mult prea dezbatut de telenoveliste (cu care nu vreau sa ma asociez) si oricum n-a ajuns nimeni niciodata la o concluzie irefutabila.

daca e cineva care citeste, lasa si tu un comment, sunt curios daca existi

maslow, om destept

L-am pomenit deja de multe ori în ultima săptămână, dar dl. Maslow are o piramidă care pare să aibă mult sens. Şi eu, ca orice alt om întreg la minte, mă simt trist, nefericit în aceste perioade neclare de tranziţie pe care le mai are omul în viaţă, şi când lucrurile nu sunt foarte clare.

No... Maslow spune că e o ordine în care trebuie îndeplinite nişte necesotăţi, până cand omul devine mai fericit el aşa... şi cred că încercam să trişez, mergând la autorealizare fără să trec prin 2 niveluri anterioare.

N-aţi înţeles mare lucru, iar eu nu sunt de-ăla harnic care pune imagini si linkuri pe site, aşa că mai căutaţi pe google că e un subiect demn de atenţia noastră.

Vă pup

cuget ud

Dilema mea este că nu e nimeni care să nu poată trăi fără mine, eu însă nu pot trăi fără cineva.

de ce unori îmi rămân gânduri stupide în cap? astăzi am repetat în gând de zeci de ori numele unui francez, și nu știu de ce am făcut-o

intrebarentrebatoare

de ce cand cineva imi enumara motivele pentru care vietile noastre au rost, eu aud scuze in loc de argumente?

poate am eu semnal prost si se pierde la receptie

nu mai suport

sunt tare deprimat. si cu nervii la pamant. si parca e din ce in ce mai rau. tot ce vrea e sa fug, sa ma ascund. uneori ma ascund intre oameni. dar mi-e scarba de omenire, satul de ura, de mizerie. eu nu va inteleg cum puteti... eu n-am cerut viata asta, si totusi o duc, asa, din obligatie.
as face ceva sa uit, dar nu prea stiu ce. ori sa ma duc sa traiesc in munti, ori sa ma apuc de baut. habar n-am. astept sugestiile voastre.

cu fortze noi

Tot caut un peiorativ dur cu care sa descriu populatia lumii.
Nu gasesc nimic care sa jigneasca toate trasaturile "necesare".

sunt un jegos, un bulangiu, cacanar, o lepra, mizerie, canalie, si cu nimic mai bun sau mai rau decat cei cu care ma inconjor.

egoisti ca noi rar mai vezi.

citi-mi-ai blogu degeaba. nu te influenteaza. nu iti pasa.

va urez traditionalul "te pup, pa"

poezie poezie

soarele imi pare
un milion de semne de-ntrebare
ce au punctul comun
atentionandu-ma ca sunt nebun

timpul ce il face raza pana pe pamant
e mai lung decat pot tine, in al meu cap, un gand
motiv pentru care
va pun o-ntrebare

cu atatea mijloace de comunicare,
cum de nu ne-ntelegem oare?

de inviere, a inviat si desteptul prost

cuvintele spuse des îşi pierd vaolarea. iar eu vorbesc mult prea mult. îmi dau seama că unele lucruri care mi par relativ nesemnificative pot avea mare însemnătate pentru cei cărora le spun. comunicarea umană e departe de evoluţie.

şi mai aveam o idee, una mult mai bună, dar am uitat-o până să ajung la calculator.

pace ţie, cel ce nu exişti, şi restului cititorilor imaginari care nu existaţi. aştept răspunsurile voastre la secţiunea comments.

so mori tu...

am trait toata viata crezand ca la sfarsitul vietii ar trebui sa ma impac cu moartea.
astazi, marea reusita ar fi s-o regret.

sa mai scrie si altii

alx hara: sti ce
alx hara: de cand exista atatea mijloace de comunicare
alx hara: din ce in ce mai multe, mai usoare, mai rapide
alx hara: oamenii vorbesc tot mai mult
alx hara: si mai aiurea
crr andrei: pai da
crr andrei: pt k isi permit
crr andrei: in mare
alx hara: dar lucrurile importante, valoroase
alx hara: mai exista?
alx hara: nu se pierd in marea asta de cuvinte?
crr andrei: nu cred k se pierd. cred k efectiv sunt uitate si lasate la o parte
crr andrei: uneori neintentionat probabil
alx hara: dar nu stiu daca ar trebui sa iau masuri sau nu
alx hara: e oare progres, regres?
alx hara: sau probabil nici una
crr andrei: cre k regeres. traim in lumea in care toata lumea vorbeste da' nimeni nu zice nimic de fapt
crr andrei: si oricum.. ce masuri ai putea sa iei
alx hara: as putea sa deschid messengerul mai rar, si cand vorbesc, sa nu bat campii, si daca simt nevoia sa spun ceva, sa o fac, chiar daca o sa mai fie ocazii
crr andrei: da
crr andrei: dar sa stii k nici sa nu bati campii deloc nu e bine
alx hara: ma dau batut
crr andrei: da' serios acuma si nimicurile au rostu lor. depinde doar in ce procent exista
alx hara: si ce context
alx hara: uneori nimicurile sunt acele lucruri importante
alx hara: ca semnificatie ca tot unitar, nu ca mesaj "ad literam"
alx hara: uneori spui nimicuri, pentru ca ai vrea sa spui lucruri mai mari
alx hara: dar nu ai curaj
crr andrei: o da
alx hara: iti iei avant, dar nu spui nimic pana la urma
alx hara: dar si nimicul ala, poate fi interpretat, si inteles ca exista lucrul ala mare
crr andrei: pai adevarat. desi cred k aici intervine si factoru uman.. poate unii inteleg poate altii nu vor sa inteleaga poate altora le e frica sa l inteleaga. sau au impresia k nu i asa
alx hara: true
alx hara: deci astfel nimicurile devin eficiente
alx hara: si acel lucru mare, ar fi dus mesajul cu mai mare succes
crr andrei: si substituie p ala mare
alx hara: pardon
alx hara: am vrut sa zic devin INeficiente
alx hara: pentru ca in loc sa substituie, creaza confuzie
crr andrei: de obicei da
crr andrei is typing a message.
crr andrei: da' o confuzie de aia in care se complace majoritatea
alx hara: si-am ajuns de unde am plecat
alx hara: nicaieri

hibernaţi, popor!

Dar vai, cum să nu ne punem noi problema somnului? M-am trezit acum juma de ora, adica la 5am, şi am descoperit că mai sunt persoane on-line. Văd că între studenţi asta e problema momentului, nimeni nu mai are timp să doarmă, toţi sunt ai naibi de ocupaţi.

Zilele trecute într-o superbă emisiune radio se discuta posibilitatea angajării unui om să doarmă în locul tău. ˝Alo, Gicule? Sunt rupt de somn! Culcă-te repede că am treabă.˝

Şi de ce toată lumea se laudă? Ori că nu doarme niciodată (˝mie 5 ore pe noapte îmi ajung...˝) ori că bagă 12-13 ore somn pân´ la capătu´ răbdării. Eu de-obicei am un somn sănătos normal de 8-9 ore. EU ar trebui să mă laud!

Eu zic potoliţi-vă cu prostiile astea că vă stricaţi sănătatea. Şi chiar dacă aveţi probleme reale cu somnul, şi alea se rezolvă. Dar trebuie să vrei şi să faci eforturi. Oricum, pe termen lung se merită, chiar foarte bine.

critică constructivă?

Mă găsesc privind oamennii din troleu şi analizând felul în care se îmbracă. Unii mi se pare că se îmbracă frumos, pe când alţii mi se par dezgustători. M-a frământat mereu întrebarea, de ce am eu opiniile astea?

Într-o vreme mă credeam imparţial şi ziceam că sunt capabil să admir ceva nu pentru că e pe gustul meu, ci doar din existenţa unor proporţii, asortări sau a unui concept central. Acum mă gândesc că am pierdut esenţialul, şi anume că hainele nu au la baza un rol vizual, ci unul practic (mă refer aici că sa nu ţi se facă frig).

Din rolul principal al hainelor, au apărut derivaţii, către exprimări estetice, de personalitate sau de statut. Nimeni astăzi nu se îmbracă cu ce îi pică în mână, ci îşi alege ceva după aceşti parametrii.

Astfel, aşa zisa hidoşenie neagră lucioasă cu inele cromate sclipicioase şi franjuri dracu ştie unde, vrea doar să copieze statutul altei muieri cu un articol vestimentar similar.

Mă găsesc din ce în ce mai des trăgând spre concluzia unui profesor care prefer să nu-l numesc (că îmi creşte traficu de pică sit-ul), şi anume că frumuseţea este desfătare senină, care mai exact spune ca habar n-avem ce este, dar pare să existe. Şi cum o astfel de apreciere numai imparţială nu e, concluzia mea e că toată lumea se îmbracă frumos.

Probleme am la teorie vs. practică. Cu tot procesul astă de gândire pisându-mi capul, tot urât mi se pare. Fir-ar ea de desfătare, că fără ea nu se poate.

p.s.: mulţumiri speciale Augustin Ioan, existenţa ta dă diversitate vieţilor noastre infime.

texte lungi

cum definesti o persoana? personal, cred k e important sa sti ce pareri are, despre diverse subiecte. mi se pare ca parerile astea ii contureaza bine o imagine in capul meu. Daca stiu ce a facut, asta spune ceva poate de nivelul de activitate, dar nu poti sti mijloacele prin care isi atinge scopurile. Atitudinea are si ea o natura duala, caci sunt multi care isi impun sa se comporte intr-un anumit fel, sau cei care se comporta altfel decat simt pur si simplu, nu se pot controla. Cred ca toti ne incadram in "definitiile" astea in functie de situatie. Uneori sentimentele exprimate pot fi inselatoare, deoarece opinia despre un lucru poate fi dobandit prin diverse cai, astfel ca poate are o opinie sincer gresita, desi daca ar cunoaste parametrii reali, ar fi intr-o situatie de 180 de grade.

Cred ca m-am ratacit si eu in ce spun.

Pe scurt, Einstein a fost cel mai destept om pentru ca a insistat sa spuna ca totul e relativ. La fel si aici. Daca ai petrece tot timpul alaturi de cineva, n-ai sa-l cunosti niciodata intru totul, deoarece tu esti sistemul de referinta.

Poate sa ajungi cumva omniprezent ca sa poti vedea persoana in mediu neinfluentat de tine, facand toate tampeniile care altfel nu le-ar face. Si eventual sa o vezi supusa la o multitudine de factori diversi. Si tot ar fi degeaba, pentru ca nu cred ca poti analiza situatia impartial.

Partea interesanta: cu cat petreci mai mult timp cu o persoana, ea se va "adapta" nevoilor tale (de comunicare coerenta, corecta, neperturbata). Astfel, cu cat petreceti mai mult timp, ajungi sa o cunosti mai putin. Atunci... care-i treaba cu institutia aia sociala aka căsnicia.

Sa ajungi sa mori batran, langa un necunoscut, intr-o iluzie. Sau sa-l spionezi sa sa-i cauti in buzunare?

Culmea este ca dupa ce mori, tu ca persoana devi un subiect tabu, iar ultimele pareri care vor fi impartite despre tine vor fi probabil niste barfe tampite. Si aia iti ramane ultima definitie... o ultima strigare a numelui tau, intr-o fraza parca extrasa dintr-un tabloid de scandal.

despre necunoscuti

azi am sa v-o prezint pe andra. cine e andra? habar n-am... oarecum

deci, o am in lista de mess, de multi ani. daca imi amintesc corect, cred k il ajutam pe un prof sa faca pregatire pt viitori studenti de arhitectura, si ea era printre "elevi". deci, imi pare rau andra, dar nici nu-mi mai amintesc cu ce scop te-am adaugat. nu cred ca noi doi am vorbit vreodata pe mess (pana astazi, atentie oameni buni, au trecut vreo 4 ani), insa am tinut minte cine esti pentru ca nu intri pe invisible. ti-am citit statusurile atata vreme, si presupun ca si tu le-ai citit de multe ori pe ale mele.

pseudoconversatia noastra a fost mai ampla decat unele scurte prietenii. si totusi... de unde forta asta maniaco-sociala care nu ma lasa sa te sterg din lista? ba mai mult! aflu ca mi-ai citit blogul. mai si zici ca-ti place.

ce cauti tu aici, la mine-n cap? eu am treaba multa azi, si acum stau si ma gandesc la adriana, sorin, andra, martha(nu cred k asa o cheama), maniac d2, andrei, alexandra si probabil inca putini care nu sunt on-line in momentul asta. nu pot sa-mi dau seama daca imi pătaţi sau ornaţi lista de mess.

râzi, repede că trece

Fericirea nu se masoară în succes. Deci la ce ne străduim aşa tare? Nu ţi se pare că după ce îţi stabileşti un ţel şi munceşti o groază, la final nu eşti fericit? Satisfăcut, da, uşurat chiar, dar nu fericit.

Obositoare însă este căutarea. Nimic nu te face la fel de fericit de două ori. Nici dragostea, iar cu timpul sentimentele noastre se estompează. Poate m-am grăbit să trăiesc prea mult, poate prea intens, că deja fericirea o găsesc rar, puţină şi foarte foarte efemeră.

De aceea cred că cel mai grav pedepsite infracţiuni ar trebui să fie furtul de fericire, privarea de fericire etc.

Dacă fericirea ar fi din platină, n-ar mai valora nimic.

poe poe

am gasit o poezie, poate va place

Tăcerea o transpir din menghina frustrării
Şi toc amintiri mai repede decât pot înghite
Pe când robinetul cu cântec nu se-nchide
Şi mă inundă cu dorinţele uitării

Nu pot opri a minţii herghelie
A-mi năpusti în inma-mi pustie
Şi egoistul vrea să cânte vals
Ca să dansez în adevăr şi-n fals

Şi uite-mă, scriind astă scrisoare
Dezvăluind mai mult sau mai nimic
Dar tu o să auzi în difuzoare
Că gestul... e sfârşit de infint.

stiinta lu' peste

ADD (attention deficit disorder) - e o boala care te face sa te doara in cur de tot si toate si te gandesti tu la altele
dislexie - incapacitatea de a invata gramatica? eu n-am auzit de dislexici in romania. in cel mai rau caz schimbam gramatica sa scriem "nicio"
obezitatea - mananci prea mult? las-o balta, toti stim ca tiroida ta merge bine
oboseala cronica - deosebit de grav, se manifesta cand esti stresat de catre numerosi factori externi, de multe ori persoane enervante. se vindeca cu ADD
astenia de primavara (multumiri speciale otiliei pentru mentiune) - sa nu uitam ca afecteaza in fiecare primavara mai multe persoane decat procina+aviara amestecate in ebola

astea nu-s boli! astea nu exista! si totusi sunt subiecte pe care se pune accentul gramada, si care consuma enorme resurse. eu nu mai inteleg nimic.

botismul! asta e o boala reala si grava. miliarde de oameni pe pamant zilnic pun botul la ce li se spune. donati acum si stopati botismul.

vise cu cianură

cine nu s-a gândit în viaţa lui la sinucidere măcar 1 dată, este complet lipsit de orice discernământ. aş împărţi motivele în 2 mari clase: cei care o duc prea bine, şi cei care o duc mai rău. Apoi ar fi clasifiările individuale. De ex. sunt cei care găsesc probleme (mi-a murit pisica şi sunt distrus, sau foarte frecventa ¨nu mă mai înţeleg cu ai mei¨) sau cei care nu mai găsesc probleme (la ce să mai trăiesc, pentru ce...). În eventualitatea în care încă nu ţi-ai pus viaţa la îndoială:
a) mai ai timp destul;
b) ai fost foarte ocupat;
c) stai liniştit, cu siguranţă o vei face la bătrâneţe.

Deşi contrar raţiunii mele, cred in existenţa reală a oamenilor din jurul meu, ca entităţi separate, care vor continua să existe în lipsa mea. Sunt sigur că sunt mulţi de aceeaşi părere. Astfel, prezumţia discontinuităţii la momentul morţii este falsă.

E complicat, şi nu zic că ar trebui să ne sinucidem cu toţii (deşii sunt unii care merită o mână de ajutor în acest sens). Dar nu creazi că ar trebui să te gândeşti la moarte ca să poţi alege să trăieşti?

O lista a unor activitati umane, in ordinea crescatoare a dificultatii executiei:
1. sa critici (cu parte terta, aka barfa)
2. sa faci observatie
3. sa te bazezi pe altu
4. sa pui tu mana sa faci
5. sa apreciezi
6. sa multumesti

cu regret ajung sa spun, ca nu meriti nimic. nu sti decat sa te oftici. ce-i drept, suntem competitivi, dar ce dracu ma oameni "buni" ca nu mai suntem in epoca de piatra! unde va intreceti atata? mai calmati-va dracului ca innebunesc aici. nu mai poate omul sa-si vada de propriul interes.

calare pe grinda cu zabrele

proza este cea mai usoara forma de creatie. dar nici azi nu voi elabora :))

azi m-am trezit la 7, si a fost greu. recunosc ca m-am dezobisnuit sa ma trezesc devreme. problema este ca ziua e lunga, sunt multe de facut, si de multe dintre ele nu am chef. si mi-e greu sa fac fata.

nu am fost mereu in situatia asta, cu timpul problemele mi se aduna, alaturi de responsabilitati, si multe ajung sa mi le asum singur, si parca sunt din ce in ce mai multe. totul este opus liceului (perioada in care nu aveam nimic de facut, niciodata). stau acum si reflectez asupra trecutului si imi dau seama ca inevitabil avem regrete. m-am distrat eu mult, poate chiar mai mult decat altii intr-o viata, desi sunt inca foarte tanar, insa distractiile au fost atat de multe in cat am ajuns sa le uit. si ma intreb cu ce-am ramas din timpul pierdut asa. mda, pot fi carismatic si pot sa "intratin" distractia, dar nu am de gand sa ma fac prezentator tv. si parca imi pare rau ca nu mi-am incarcat viata mai mult cu "greutati". responsabilitatile si obligatiile te pregatesc pentru independenta care toti la un momentan o vrem. dar daca te pregatesti prea devreme, e probabil sa simti ca tu nu te-ai distrat cum au facut altii. toti au regrete, mereu. sunt satul de asta. nimeni nu poate face toate lucrurile din lume, si totusi, cum vedem ca cineva a facut altceva, incepem sa ne ofticam. dar de unde atata ciuda si invidie? oricum adevarul absolut este ca niciodata nu o sa devenim nimic, si chiar si cei mai importanti oameni din istorie cu timpul vor fi uitati sau desconsiderati. deci la ce sa mai vrem progresul? personal, nu vreau decat sa-mi asigur prin proprii forte un trai decent. restul, nu am nevoie de nimic. si-asa sunt satul sa vad cum nimeni nu se mai poate bucura de o plimbare in parc si de statul in soare pe o banca. tot timpul trebuie facut "ceva", trebuie bani mai nou pentru distractie. stiti voi care sunteti, ia uitati-va in oglinda, nu cumva v-ati snobit?

toti suntem intr-un fel sau altul meteosensibili. ia, ridica-te de la calculator, deschide geamul sau iesi pe balcon. stai un minut. admira vremea. fa-o acum, ca nu e rusine, si crede-ma, ai timp destul pentru asta. eu ma duc acum. ;)

masuratori exacte

Am zis eu ieri ca o sa elaborez treaba cu scrisul ca arta, si am s-o fac

azi cand ieseam de la scoala am hotarat sa fac un studiu. mai exact am descoperit in decurs de 30 de secunde ca in bucuresti exista o cantitate enorma de rahat pe metrul liniar. de cand cu dezapezirea, au iesit la suprfata niste... minunatii.

concluzie: eu n-am vazut caini vagabonzi in jurul scolii. si de ai vrea sa ma contrazici, era totusi nevioe de o haita mare ca sa faca ce-am vazut eu azi. plus ca probabil 1-2% din ce vedem prin oras sunt resturi umane. am fost 1 data martor la o "defecare publica"

dar sa nu ne deprimam de tot. astazi sa meditam asupra prostiei romanilor, in conditia in care cartiile educationale sunt cu minim 30% mai scumpe decat pot fi achizitionate pe amazon.

stai ca si-asta a fost trista.

sfatul zilei: asculta o melodie care-ti place mult, cu ochii inchisi, de la cap la coada. dar nu in timp ce mergi in autobuz sau mai stiu eu ce faci (mai ales nu la volan). ia-ti tu 5 minute din timpul tau pentru asta, sa vezi ce fain suna.

facerea lumii

inarmat cu un ceai de tei asta a fost primul rand din blog.

caut sa ma exprim, cred ca si tu vrei asta. ar trebui sa scri si tu un blog. nu trebuie sa-l citeasca nimeni, doar pune-ti gandurile in ordine. haosul insa este cuvantul zilei la mine.

a fost o zi frumoasa astazi, meteorologic vorbind. dar nu pe placul meu. cautand ploaia am dat drumul la dus. se arsese becul in baie de dimineata, asa ca am aprins o lumanare. zgomotul apei era exact ce-mi lipsea, ca sa nu mai aud zgomotul lumii. si m-am detasat de realitate. e un loc excelent pentru cugetat, pentru ca esti doar tu acolo, izolat. si m-am hotarat sa scriu, pentru ca e cea mai simpla forma de creatie. dar asta elaborez eu alta data.

teorema zilei: probabilitatea ca un text sa fie citit este invers proportionala cu lungimea acestuia.

parerea mea, esti prea agitat. stai locului 5 minute. incearca sa nu faci nimic, sa nu te gandesti la nimic. si daca poti, zi-mi te rog cum a fost.