texte lungi

cum definesti o persoana? personal, cred k e important sa sti ce pareri are, despre diverse subiecte. mi se pare ca parerile astea ii contureaza bine o imagine in capul meu. Daca stiu ce a facut, asta spune ceva poate de nivelul de activitate, dar nu poti sti mijloacele prin care isi atinge scopurile. Atitudinea are si ea o natura duala, caci sunt multi care isi impun sa se comporte intr-un anumit fel, sau cei care se comporta altfel decat simt pur si simplu, nu se pot controla. Cred ca toti ne incadram in "definitiile" astea in functie de situatie. Uneori sentimentele exprimate pot fi inselatoare, deoarece opinia despre un lucru poate fi dobandit prin diverse cai, astfel ca poate are o opinie sincer gresita, desi daca ar cunoaste parametrii reali, ar fi intr-o situatie de 180 de grade.

Cred ca m-am ratacit si eu in ce spun.

Pe scurt, Einstein a fost cel mai destept om pentru ca a insistat sa spuna ca totul e relativ. La fel si aici. Daca ai petrece tot timpul alaturi de cineva, n-ai sa-l cunosti niciodata intru totul, deoarece tu esti sistemul de referinta.

Poate sa ajungi cumva omniprezent ca sa poti vedea persoana in mediu neinfluentat de tine, facand toate tampeniile care altfel nu le-ar face. Si eventual sa o vezi supusa la o multitudine de factori diversi. Si tot ar fi degeaba, pentru ca nu cred ca poti analiza situatia impartial.

Partea interesanta: cu cat petreci mai mult timp cu o persoana, ea se va "adapta" nevoilor tale (de comunicare coerenta, corecta, neperturbata). Astfel, cu cat petreceti mai mult timp, ajungi sa o cunosti mai putin. Atunci... care-i treaba cu institutia aia sociala aka căsnicia.

Sa ajungi sa mori batran, langa un necunoscut, intr-o iluzie. Sau sa-l spionezi sa sa-i cauti in buzunare?

Culmea este ca dupa ce mori, tu ca persoana devi un subiect tabu, iar ultimele pareri care vor fi impartite despre tine vor fi probabil niste barfe tampite. Si aia iti ramane ultima definitie... o ultima strigare a numelui tau, intr-o fraza parca extrasa dintr-un tabloid de scandal.

despre necunoscuti

azi am sa v-o prezint pe andra. cine e andra? habar n-am... oarecum

deci, o am in lista de mess, de multi ani. daca imi amintesc corect, cred k il ajutam pe un prof sa faca pregatire pt viitori studenti de arhitectura, si ea era printre "elevi". deci, imi pare rau andra, dar nici nu-mi mai amintesc cu ce scop te-am adaugat. nu cred ca noi doi am vorbit vreodata pe mess (pana astazi, atentie oameni buni, au trecut vreo 4 ani), insa am tinut minte cine esti pentru ca nu intri pe invisible. ti-am citit statusurile atata vreme, si presupun ca si tu le-ai citit de multe ori pe ale mele.

pseudoconversatia noastra a fost mai ampla decat unele scurte prietenii. si totusi... de unde forta asta maniaco-sociala care nu ma lasa sa te sterg din lista? ba mai mult! aflu ca mi-ai citit blogul. mai si zici ca-ti place.

ce cauti tu aici, la mine-n cap? eu am treaba multa azi, si acum stau si ma gandesc la adriana, sorin, andra, martha(nu cred k asa o cheama), maniac d2, andrei, alexandra si probabil inca putini care nu sunt on-line in momentul asta. nu pot sa-mi dau seama daca imi pătaţi sau ornaţi lista de mess.

râzi, repede că trece

Fericirea nu se masoară în succes. Deci la ce ne străduim aşa tare? Nu ţi se pare că după ce îţi stabileşti un ţel şi munceşti o groază, la final nu eşti fericit? Satisfăcut, da, uşurat chiar, dar nu fericit.

Obositoare însă este căutarea. Nimic nu te face la fel de fericit de două ori. Nici dragostea, iar cu timpul sentimentele noastre se estompează. Poate m-am grăbit să trăiesc prea mult, poate prea intens, că deja fericirea o găsesc rar, puţină şi foarte foarte efemeră.

De aceea cred că cel mai grav pedepsite infracţiuni ar trebui să fie furtul de fericire, privarea de fericire etc.

Dacă fericirea ar fi din platină, n-ar mai valora nimic.

poe poe

am gasit o poezie, poate va place

Tăcerea o transpir din menghina frustrării
Şi toc amintiri mai repede decât pot înghite
Pe când robinetul cu cântec nu se-nchide
Şi mă inundă cu dorinţele uitării

Nu pot opri a minţii herghelie
A-mi năpusti în inma-mi pustie
Şi egoistul vrea să cânte vals
Ca să dansez în adevăr şi-n fals

Şi uite-mă, scriind astă scrisoare
Dezvăluind mai mult sau mai nimic
Dar tu o să auzi în difuzoare
Că gestul... e sfârşit de infint.

stiinta lu' peste

ADD (attention deficit disorder) - e o boala care te face sa te doara in cur de tot si toate si te gandesti tu la altele
dislexie - incapacitatea de a invata gramatica? eu n-am auzit de dislexici in romania. in cel mai rau caz schimbam gramatica sa scriem "nicio"
obezitatea - mananci prea mult? las-o balta, toti stim ca tiroida ta merge bine
oboseala cronica - deosebit de grav, se manifesta cand esti stresat de catre numerosi factori externi, de multe ori persoane enervante. se vindeca cu ADD
astenia de primavara (multumiri speciale otiliei pentru mentiune) - sa nu uitam ca afecteaza in fiecare primavara mai multe persoane decat procina+aviara amestecate in ebola

astea nu-s boli! astea nu exista! si totusi sunt subiecte pe care se pune accentul gramada, si care consuma enorme resurse. eu nu mai inteleg nimic.

botismul! asta e o boala reala si grava. miliarde de oameni pe pamant zilnic pun botul la ce li se spune. donati acum si stopati botismul.

vise cu cianură

cine nu s-a gândit în viaţa lui la sinucidere măcar 1 dată, este complet lipsit de orice discernământ. aş împărţi motivele în 2 mari clase: cei care o duc prea bine, şi cei care o duc mai rău. Apoi ar fi clasifiările individuale. De ex. sunt cei care găsesc probleme (mi-a murit pisica şi sunt distrus, sau foarte frecventa ¨nu mă mai înţeleg cu ai mei¨) sau cei care nu mai găsesc probleme (la ce să mai trăiesc, pentru ce...). În eventualitatea în care încă nu ţi-ai pus viaţa la îndoială:
a) mai ai timp destul;
b) ai fost foarte ocupat;
c) stai liniştit, cu siguranţă o vei face la bătrâneţe.

Deşi contrar raţiunii mele, cred in existenţa reală a oamenilor din jurul meu, ca entităţi separate, care vor continua să existe în lipsa mea. Sunt sigur că sunt mulţi de aceeaşi părere. Astfel, prezumţia discontinuităţii la momentul morţii este falsă.

E complicat, şi nu zic că ar trebui să ne sinucidem cu toţii (deşii sunt unii care merită o mână de ajutor în acest sens). Dar nu creazi că ar trebui să te gândeşti la moarte ca să poţi alege să trăieşti?

O lista a unor activitati umane, in ordinea crescatoare a dificultatii executiei:
1. sa critici (cu parte terta, aka barfa)
2. sa faci observatie
3. sa te bazezi pe altu
4. sa pui tu mana sa faci
5. sa apreciezi
6. sa multumesti

cu regret ajung sa spun, ca nu meriti nimic. nu sti decat sa te oftici. ce-i drept, suntem competitivi, dar ce dracu ma oameni "buni" ca nu mai suntem in epoca de piatra! unde va intreceti atata? mai calmati-va dracului ca innebunesc aici. nu mai poate omul sa-si vada de propriul interes.

calare pe grinda cu zabrele

proza este cea mai usoara forma de creatie. dar nici azi nu voi elabora :))

azi m-am trezit la 7, si a fost greu. recunosc ca m-am dezobisnuit sa ma trezesc devreme. problema este ca ziua e lunga, sunt multe de facut, si de multe dintre ele nu am chef. si mi-e greu sa fac fata.

nu am fost mereu in situatia asta, cu timpul problemele mi se aduna, alaturi de responsabilitati, si multe ajung sa mi le asum singur, si parca sunt din ce in ce mai multe. totul este opus liceului (perioada in care nu aveam nimic de facut, niciodata). stau acum si reflectez asupra trecutului si imi dau seama ca inevitabil avem regrete. m-am distrat eu mult, poate chiar mai mult decat altii intr-o viata, desi sunt inca foarte tanar, insa distractiile au fost atat de multe in cat am ajuns sa le uit. si ma intreb cu ce-am ramas din timpul pierdut asa. mda, pot fi carismatic si pot sa "intratin" distractia, dar nu am de gand sa ma fac prezentator tv. si parca imi pare rau ca nu mi-am incarcat viata mai mult cu "greutati". responsabilitatile si obligatiile te pregatesc pentru independenta care toti la un momentan o vrem. dar daca te pregatesti prea devreme, e probabil sa simti ca tu nu te-ai distrat cum au facut altii. toti au regrete, mereu. sunt satul de asta. nimeni nu poate face toate lucrurile din lume, si totusi, cum vedem ca cineva a facut altceva, incepem sa ne ofticam. dar de unde atata ciuda si invidie? oricum adevarul absolut este ca niciodata nu o sa devenim nimic, si chiar si cei mai importanti oameni din istorie cu timpul vor fi uitati sau desconsiderati. deci la ce sa mai vrem progresul? personal, nu vreau decat sa-mi asigur prin proprii forte un trai decent. restul, nu am nevoie de nimic. si-asa sunt satul sa vad cum nimeni nu se mai poate bucura de o plimbare in parc si de statul in soare pe o banca. tot timpul trebuie facut "ceva", trebuie bani mai nou pentru distractie. stiti voi care sunteti, ia uitati-va in oglinda, nu cumva v-ati snobit?

toti suntem intr-un fel sau altul meteosensibili. ia, ridica-te de la calculator, deschide geamul sau iesi pe balcon. stai un minut. admira vremea. fa-o acum, ca nu e rusine, si crede-ma, ai timp destul pentru asta. eu ma duc acum. ;)

masuratori exacte

Am zis eu ieri ca o sa elaborez treaba cu scrisul ca arta, si am s-o fac

azi cand ieseam de la scoala am hotarat sa fac un studiu. mai exact am descoperit in decurs de 30 de secunde ca in bucuresti exista o cantitate enorma de rahat pe metrul liniar. de cand cu dezapezirea, au iesit la suprfata niste... minunatii.

concluzie: eu n-am vazut caini vagabonzi in jurul scolii. si de ai vrea sa ma contrazici, era totusi nevioe de o haita mare ca sa faca ce-am vazut eu azi. plus ca probabil 1-2% din ce vedem prin oras sunt resturi umane. am fost 1 data martor la o "defecare publica"

dar sa nu ne deprimam de tot. astazi sa meditam asupra prostiei romanilor, in conditia in care cartiile educationale sunt cu minim 30% mai scumpe decat pot fi achizitionate pe amazon.

stai ca si-asta a fost trista.

sfatul zilei: asculta o melodie care-ti place mult, cu ochii inchisi, de la cap la coada. dar nu in timp ce mergi in autobuz sau mai stiu eu ce faci (mai ales nu la volan). ia-ti tu 5 minute din timpul tau pentru asta, sa vezi ce fain suna.

facerea lumii

inarmat cu un ceai de tei asta a fost primul rand din blog.

caut sa ma exprim, cred ca si tu vrei asta. ar trebui sa scri si tu un blog. nu trebuie sa-l citeasca nimeni, doar pune-ti gandurile in ordine. haosul insa este cuvantul zilei la mine.

a fost o zi frumoasa astazi, meteorologic vorbind. dar nu pe placul meu. cautand ploaia am dat drumul la dus. se arsese becul in baie de dimineata, asa ca am aprins o lumanare. zgomotul apei era exact ce-mi lipsea, ca sa nu mai aud zgomotul lumii. si m-am detasat de realitate. e un loc excelent pentru cugetat, pentru ca esti doar tu acolo, izolat. si m-am hotarat sa scriu, pentru ca e cea mai simpla forma de creatie. dar asta elaborez eu alta data.

teorema zilei: probabilitatea ca un text sa fie citit este invers proportionala cu lungimea acestuia.

parerea mea, esti prea agitat. stai locului 5 minute. incearca sa nu faci nimic, sa nu te gandesti la nimic. si daca poti, zi-mi te rog cum a fost.