Vă urez un plăcut stat la coadă.

Am fost mereu de părere că sunt probleme clare cu stilul de viata actual, şi cu precădere cu faptul că trăim în oraşe suprapopulate. Dar mi-a fost mereu greu să localizez care este exact problema. Greşeala mea a stat în faptul că eu analizam mediul, ignorând cu neruşinare universalitatea relativităţii. Ruşine mie, cum de am îndrăznit să judec un lucru de sine stătător. Ziceam că oraşul e suprapopulat şi că sunt prea multi stimuli, dar alţii spuneau că în natură sunt şi mai mulţi stimuli şi că e mult mai multă viaţă. Dacă e adevărat sau nu, e complet irelevant. Ceea ce este relevant este că omul a stăpânit natura. Sigur că sunt tot felul de “Gică Contra” care o sa zică că dom’le la polu’ nord nu locuieşte nimeni, nici pe fundu’ oceanului, şi că din când în când îl mai papă pe unu' ursul. Dar am cucerit elementele, am cucerit în primul rând materia vie din jurul nostru, plantele şi animalele, pe care le-am făcut să lucreze în folosul nostru. Nu reuşim să facem acelaşi lucru şi în mediul urban pentru că suntem înconjuraţi de noi înşine, şi nu ai cum să fi centrul universului, aşa cum omul a fost atâtea mii de ani. Treptat ne-am înconjurat pe unii cu alţii şi am ajuns să ne duelăm în orgolii. Când stăteam ca un pulsar striviti sub propria mândrie emanând un nesfarşit rânjet spiritual până în cele mai adânci colţuri ale universului, atunci era bine. Acum ne dăm seama că nu există suficient orgoliu/m2 ca să ajungă la toată lumea. Poate că o sa fim fericiţi, dar pană când nu o să ajungem să trăim împreună ca un tot, va trebui să ne mulţumim cu puţin. Oamenii în oraşe sau gândurile în cap, suprapopularea e clar o boală incurabilă ce duce la o moarte lentă şi dureroasă.

dilema oarecum valceana

Aşadar... doamnelor şi domnilor, am oroarea să vă prezint Pâinea Boromir.

Ca să fiu scurt: miroase a clor, un semn clar al calităţii ridicate din robinet, probabil datorită sursei de apă proaspătă Bradişor care nici pană astăzi nu am înţeles de ce nu este folosită; are gust de naftalină, avantajul fiind că nu se umple coca de molii; coaja este mai elastică decât Orbit.

Ah, şi era să uit, mucegăieşte suspect de uşor pentru o pâine cu E-uri.

Acum că mă gandesc, e aşa de pufoasă că trebuie mancată cu margarină, întinderea untului fiind doar o fantezie nebună în asemenea condiţii.

Să trecem şi la dilemă: de ce se mai vinde? E ea chiar aşa de ieftină faţă de toate celelalte branduri? O asemenea monstrozitate cum doar o societate împinsă artificial spre profituri absurde poate crea mă pune pe gânduri. Dilema2: să cheltui mai mult să mănanc sănătos acum, sau să dau bani pe mai multe medicamente la bătrâneţe?

Adevărul e că nimeni nu-mi poate garanta că ajung la bătrâneţe. Dar Boromir îmi poate garanta o pâine ieftină şi proastă, şi promite s-o livreze zilnic.

poetry++

I do not like what's in my head.
I lay here... the grass is my bed.
I do not rest, nor tears I shed.
I hate myself. I feel so sad.

The colour blue, it rhymes with you.
The more I think, the more i do.
The things this notebook follows through.
The name, the song, the feeling blue.

So quiet whispers wind to me.
So is he cold, won't let me be.
So he insists that I should see.
So is the world, so I need "we".

gandul din tren

am fost intrebat astazi pe ce data am inceput excursia in stockholm, si cand am raspuns 28 am realizat ca e data de azi, si deci s-a implinit o luna. nu pot spune ca am celebrat cu mare fast, dar am avut o experienta placuta in barcelona. in intervalul de 5 ore dintre trenuri, pentru ca asta faceam in barcelona, schimbam trenuri am hotarat sa ma plimb. plimbarea s-a incheiat intr-un parc de langa gara unde am stat pe iarba la soare printre multi alti oameni, citind o carte. dupa ce am stat acolo imersat o jumatate de ora am realizat ca fantezia imaginara a cartii e noua mea lume, si ca realitatea nu mai conta. m-am uitat in jur, si gandindu-ma unde sunt imi venea sa zic simplu: nicaieri. lumea era mica, si astazi ea s-a micsorat si mai mult, pentru ca daca ieri imi ziceam ca nu sunt cetatean al unei tari ci al acestei lumi, acum aceasta lume este nicaieri.

scris la 28 aprilie

lungul drum meditativ

e drept ca am luat o lunga pauza de la a mai completa randuri in blogul asta de cand am descoperit cum se fac albumele foto pe facebook. dar un set de poze nu e suficient pentru a crea o amintire, iar stilul meu narativo-filozofico-bulshito nu imi vine sa il public pe facebook. sa zicem ca e pentru tine, cititorul interesat.

si acum ca te-ai umflat in pene de asemenea dedicatie superba, here are some facts:

berlinul e moca. poate am exagerat putin, dar la ce preturi sunt acolo, tind sa cred ca se lucreaza la un aparat de pus covrigi in cozi. am avut o zi ploioasa in care am parcurs aproape 30 km la pas, si sunt mandru de aceasta realizare. sunt cam dezamagit de vizibilitatea artistilor (ca se zice ca ar fi multi) dar am sa dau vina pe timpul scurt si pe ploaie. dar concluzia e ca mi-a placut suficient incat sa-mi doresc sa incerc sa traiesc acolo... candva. localnicii se plang de clima, dar nu le poti avea pe toate.

de acolo am incalecat pe rucsac si am zburat cu trenul la paris.

ce sa zic, e tot ce vezi la TV (o rara ocazie cand acesta nu ne-a mintit), dar am avut ambitia sa caut si putin peste zona turistica. am gasit locuri superbe, si probabil cel mai misto bar in care am intrat vreodata. bine, nu este barul asta misto pt toata lumea, dar eu sunt incantat ca am vazut ceva care este exact pe gustul meu. mai putin la pret, parisul este ultra mega scump. 7 euro o bere!!! una normala. poti opta pentru varianta bere pt copii la jumatate din pret, si e asa de multa incat poti imbata o marmota.

acum sunt in malaga de cateva zile, si faptul ca petrec mai mult de 2-3 nopti aici e foarte frumos, pentru ca am ocazia sa descopar mai mult. am si filozofat, iata rezultatul:

reteta pentru fericire in 3 pasi simpli: trebuie locul care trebuie, trebuie tu sa fi cine trebuie, si terbuie sa fi cu cine trebuie.

dar o sa las loc pentru elaborat intr-un alt post.

mi-e dor de voi si de commenturile voastre, cititorii mei misteriosi.

gata cu sentimentalismul. kisses :D bye bye

pfilosopfie x2

Imi pun problema intensitatii senzatiilor. E multa prostie in lume, asta e clar, si nu cred ca poate nega cineva asta, dar cum facem fata asaltului? Daca-i scupi te scuipa-napoi, dar daca-i ignori? Pot sa te scuipe-napoi dar se poate sa nu-ti mai pese. Dificultatea mea este ca am sentimentul ca reactia flegmatica devine permanenta, inclusiv in momentele in care ar trebui sa ma bucur. Si atunci care e solutia? Am sentimentul ca trebuie sa aleg intre mult si degeaba sau putin si prost, mama ei de viata.

da-ne marca

pardon, danemarca. sau tara in care e mai mult relief creat de om decat natural. cea mai inalta forma de relief pare sa fie eoliana, si dealurile par mai mici decat pasarelele de peste autostrada.

oricum, experienta daneza a fost unica. mi-am petrecut weekendul in vejle (a se citi vai-le), unde am stat cu anders si malene christiansen, si fiica lor johanne de doar 1 an. am avut parte de cea mai buna vreme pe care mi-as fi putut-o dori, un soare superb si multa caldura. pana si vantul a renuntat sa mai bata.

sambata a fost o zi plina, incepand cu o plimbare de dimineata pentru a asimila "atmosfera" orasului. asta e o bila din fata primariei. foarte relevanta, stiu, dar cine vrea sa vada o cladire?

dupa, am facut o plimbare cu masina pana la o plaja. si am trecut si printr-o padurica unde inflorisera floricelele :) am mancat pe o piatra langa fiord. a fost extraordinar de relaxant. si placut. nu stiu cati dintre voi (3) stiti ce este liquorish, dar am mancat o inghetata cu asa ceva. foarte interesant. as zice ca prima jumatate e nasoala si ca a doua juamatate e delicioasa, desi continutul e acelasi.

seara am iesit cu niste danezi in oras si a fost foarte fun. parca nu-mi vine sa intru in cine stie ce detalii las' ca mai vedeti voi poze cand ajung acasa cu gagicile daneze :D

prima zi pe drum

sunt in danemarca! destul despre asta, defapt ma framanta ganduri atat de vagi incat nu le pot concretiza. si dupa ce am inceput propozitia asta de 10 ori fara sa o pot incheia, imi dau seama ca lucrurile sunt mai neclare decat ma asteptam. poate ca nu e o idee prea buna sa faci filosofie la 7 jumate dimineata :P dar revin cu detalii si poze din vejle in curand :)

party party

pentru ca memoria mea lasa de dorit, voi amesteca posturile "intelectuale" cu cele de tip jurnal de calatorie

asadar... duminica 3 martie am descoperit ca Tobi organizeaza un couchsurfing event, anume un bbq intr-un cartier de camine studentesti. pentru ca nu prea am cunostinte de varsta mea in stockholm am hotarat sa ma duc. cu un sixpack si o felie groasa de antricot, m-am pus la drum. ajuns acolo gasesc o atmosfera relativ placuta, lume destul de relaxata.

vremea nu a vrut sa stam prea mult in aer liber, asa ca din nefericire nici nu am apucat sa imi pun carnea pe gratar. carne ce o pusesem la marinat in bere :)

eh, si ne-am mutat in bucatarie la tobi, unde distractia a inceput, atmosfera s-a destins etc. etc.

pe cand noaptea se furisa, musafirii incep incet, incet sa se retraga, spre final mai eram doar o mana de baieti, transformandu-se totul intr-un sausege party, ceea ce am aflat ca intr-o anume viziune germana nu are sens peiorativ :P

friptura de barbati, in sange, si am impartit-o, devenind astfel "meat brothers"

tobi a zis ca la el in bucatarie se da stingerea la 11 pm, asa ca ne-am mutat in bucataria lui jb (jean baptiste). alaturi de noi, mexicanul antonio si germanii robert si mustafa. va las sa ghiciti din poze care e mustafa, dar eu zic ca nu va fi usor.

am prins ultimul metrou, dupa miezul noptii, dar nu spre casa, ci spre cea dea 3a bucatarie ce urma vizitata, si anume a lui anton, unde vorba s-a lungit pana la pimele raze de lumina, 5:23 fiind ora la care metroul m-a luat din statie.

Limbaj si tehnologie

Stati linistiti! Am gasit solutia pentru rezolvarea tuturor problemelor romanilor. Evident, solutia doar pentru ca exista nu inseamna ca ea poate fi aplicata. Totul sta in limbaj. Incep analiza cu lucruri evidente, mai pentru prosti asa (nu tu ma): injuraturile. Am incheiat aici analiza ca te descurci sa tragi si tu concluzii redundante.

Ar mai fi si o problema de nuanta ce induce un pesimism absurd. Sper sa fiu iertat pentru exemplul ce am sa-l dau, dar oricum nu cred ca persoanele vizate citesc blogul asta.

Ca sa nu mai ocolesc, presupunem ca se urca 2 copii mici intr-o masina, in scaune de copil, pe bancheta din spate, la drum lung. Bunica lor spune "cineva TREBUIE sa stea in spate cu copiii".

In primul rand nu exista "necesitate", e un concept creat de om care se bazeaza pe cauzalitati, consecinte, si la sfarsit oricum totul devine irelevant, dar i se da temporar o mult prea mare importanta. In al doilea rand, pana la urma aceasta necesitate era creata de o probabilitate "daca copiii dracu stie ce nevoie au, va trebui sa opriti masina bla bla bla". In primul rand este probabil copii sa doarma tot drumul, si atunci de unde necesitate? in al doilea rand, de-asta s-au inventat parcarile.

concluzia acestei analize inutile este ca folosim cuvinte puternice, ce au conotatii grave, in situatii care nu sunt cine stie ce. acest comportament creeaza panica

as fi mers pana la o paralela intre suedezi si romani, dar am sa ma abtin.

partea de tehnologie a acestui post: nu am baterii la aparat, trebuie sa ma duc sa cumpar, dar va rog sa ma credeti pe cuvant, ninge ca-n povesti. cand ma gandesc ca acum doar 3 zile eram in tricou la soare...

va pup, din prima zi petrecuta in stockholm :)

dragoste si pace

Up Up and AWAY

prostul pleaca la drum! si mama ce entuziasmat e! si in loc de jurnal de calatorie o sa mai scrie aici din gandurile lui, poate pune si niste poze.

primul gand: pe bune acum, de ce sunteti toti asa surprinsi ca plec singur? mi se pare penibila dependenta de companie de care dati dovada. sper sa fie o chestie culturala, ca sa nu dau vina pe alte lucruri.

ce sa mai zic... bagajul e ca si facut, plec la legoland :D

sa speram ca reusesc sa nascocesc niste ganduri demne de pus in blogul asta cu standarde de calitate exceptionale

va pup dulce pe batista, promit sa va scriu