so mori tu...

am trait toata viata crezand ca la sfarsitul vietii ar trebui sa ma impac cu moartea.
astazi, marea reusita ar fi s-o regret.

sa mai scrie si altii

alx hara: sti ce
alx hara: de cand exista atatea mijloace de comunicare
alx hara: din ce in ce mai multe, mai usoare, mai rapide
alx hara: oamenii vorbesc tot mai mult
alx hara: si mai aiurea
crr andrei: pai da
crr andrei: pt k isi permit
crr andrei: in mare
alx hara: dar lucrurile importante, valoroase
alx hara: mai exista?
alx hara: nu se pierd in marea asta de cuvinte?
crr andrei: nu cred k se pierd. cred k efectiv sunt uitate si lasate la o parte
crr andrei: uneori neintentionat probabil
alx hara: dar nu stiu daca ar trebui sa iau masuri sau nu
alx hara: e oare progres, regres?
alx hara: sau probabil nici una
crr andrei: cre k regeres. traim in lumea in care toata lumea vorbeste da' nimeni nu zice nimic de fapt
crr andrei: si oricum.. ce masuri ai putea sa iei
alx hara: as putea sa deschid messengerul mai rar, si cand vorbesc, sa nu bat campii, si daca simt nevoia sa spun ceva, sa o fac, chiar daca o sa mai fie ocazii
crr andrei: da
crr andrei: dar sa stii k nici sa nu bati campii deloc nu e bine
alx hara: ma dau batut
crr andrei: da' serios acuma si nimicurile au rostu lor. depinde doar in ce procent exista
alx hara: si ce context
alx hara: uneori nimicurile sunt acele lucruri importante
alx hara: ca semnificatie ca tot unitar, nu ca mesaj "ad literam"
alx hara: uneori spui nimicuri, pentru ca ai vrea sa spui lucruri mai mari
alx hara: dar nu ai curaj
crr andrei: o da
alx hara: iti iei avant, dar nu spui nimic pana la urma
alx hara: dar si nimicul ala, poate fi interpretat, si inteles ca exista lucrul ala mare
crr andrei: pai adevarat. desi cred k aici intervine si factoru uman.. poate unii inteleg poate altii nu vor sa inteleaga poate altora le e frica sa l inteleaga. sau au impresia k nu i asa
alx hara: true
alx hara: deci astfel nimicurile devin eficiente
alx hara: si acel lucru mare, ar fi dus mesajul cu mai mare succes
crr andrei: si substituie p ala mare
alx hara: pardon
alx hara: am vrut sa zic devin INeficiente
alx hara: pentru ca in loc sa substituie, creaza confuzie
crr andrei: de obicei da
crr andrei is typing a message.
crr andrei: da' o confuzie de aia in care se complace majoritatea
alx hara: si-am ajuns de unde am plecat
alx hara: nicaieri

hibernaţi, popor!

Dar vai, cum să nu ne punem noi problema somnului? M-am trezit acum juma de ora, adica la 5am, şi am descoperit că mai sunt persoane on-line. Văd că între studenţi asta e problema momentului, nimeni nu mai are timp să doarmă, toţi sunt ai naibi de ocupaţi.

Zilele trecute într-o superbă emisiune radio se discuta posibilitatea angajării unui om să doarmă în locul tău. ˝Alo, Gicule? Sunt rupt de somn! Culcă-te repede că am treabă.˝

Şi de ce toată lumea se laudă? Ori că nu doarme niciodată (˝mie 5 ore pe noapte îmi ajung...˝) ori că bagă 12-13 ore somn pân´ la capătu´ răbdării. Eu de-obicei am un somn sănătos normal de 8-9 ore. EU ar trebui să mă laud!

Eu zic potoliţi-vă cu prostiile astea că vă stricaţi sănătatea. Şi chiar dacă aveţi probleme reale cu somnul, şi alea se rezolvă. Dar trebuie să vrei şi să faci eforturi. Oricum, pe termen lung se merită, chiar foarte bine.

critică constructivă?

Mă găsesc privind oamennii din troleu şi analizând felul în care se îmbracă. Unii mi se pare că se îmbracă frumos, pe când alţii mi se par dezgustători. M-a frământat mereu întrebarea, de ce am eu opiniile astea?

Într-o vreme mă credeam imparţial şi ziceam că sunt capabil să admir ceva nu pentru că e pe gustul meu, ci doar din existenţa unor proporţii, asortări sau a unui concept central. Acum mă gândesc că am pierdut esenţialul, şi anume că hainele nu au la baza un rol vizual, ci unul practic (mă refer aici că sa nu ţi se facă frig).

Din rolul principal al hainelor, au apărut derivaţii, către exprimări estetice, de personalitate sau de statut. Nimeni astăzi nu se îmbracă cu ce îi pică în mână, ci îşi alege ceva după aceşti parametrii.

Astfel, aşa zisa hidoşenie neagră lucioasă cu inele cromate sclipicioase şi franjuri dracu ştie unde, vrea doar să copieze statutul altei muieri cu un articol vestimentar similar.

Mă găsesc din ce în ce mai des trăgând spre concluzia unui profesor care prefer să nu-l numesc (că îmi creşte traficu de pică sit-ul), şi anume că frumuseţea este desfătare senină, care mai exact spune ca habar n-avem ce este, dar pare să existe. Şi cum o astfel de apreciere numai imparţială nu e, concluzia mea e că toată lumea se îmbracă frumos.

Probleme am la teorie vs. practică. Cu tot procesul astă de gândire pisându-mi capul, tot urât mi se pare. Fir-ar ea de desfătare, că fără ea nu se poate.

p.s.: mulţumiri speciale Augustin Ioan, existenţa ta dă diversitate vieţilor noastre infime.