Fericirea nu se masoară în succes. Deci la ce ne străduim aşa tare? Nu ţi se pare că după ce îţi stabileşti un ţel şi munceşti o groază, la final nu eşti fericit? Satisfăcut, da, uşurat chiar, dar nu fericit.
Obositoare însă este căutarea. Nimic nu te face la fel de fericit de două ori. Nici dragostea, iar cu timpul sentimentele noastre se estompează. Poate m-am grăbit să trăiesc prea mult, poate prea intens, că deja fericirea o găsesc rar, puţină şi foarte foarte efemeră.
De aceea cred că cel mai grav pedepsite infracţiuni ar trebui să fie furtul de fericire, privarea de fericire etc.
Dacă fericirea ar fi din platină, n-ar mai valora nimic.
vineri, 26 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu