vise cu cianură

cine nu s-a gândit în viaţa lui la sinucidere măcar 1 dată, este complet lipsit de orice discernământ. aş împărţi motivele în 2 mari clase: cei care o duc prea bine, şi cei care o duc mai rău. Apoi ar fi clasifiările individuale. De ex. sunt cei care găsesc probleme (mi-a murit pisica şi sunt distrus, sau foarte frecventa ¨nu mă mai înţeleg cu ai mei¨) sau cei care nu mai găsesc probleme (la ce să mai trăiesc, pentru ce...). În eventualitatea în care încă nu ţi-ai pus viaţa la îndoială:
a) mai ai timp destul;
b) ai fost foarte ocupat;
c) stai liniştit, cu siguranţă o vei face la bătrâneţe.

Deşi contrar raţiunii mele, cred in existenţa reală a oamenilor din jurul meu, ca entităţi separate, care vor continua să existe în lipsa mea. Sunt sigur că sunt mulţi de aceeaşi părere. Astfel, prezumţia discontinuităţii la momentul morţii este falsă.

E complicat, şi nu zic că ar trebui să ne sinucidem cu toţii (deşii sunt unii care merită o mână de ajutor în acest sens). Dar nu creazi că ar trebui să te gândeşti la moarte ca să poţi alege să trăieşti?