am gasit o poezie, poate va place
Tăcerea o transpir din menghina frustrării
Şi toc amintiri mai repede decât pot înghite
Pe când robinetul cu cântec nu se-nchide
Şi mă inundă cu dorinţele uitării
Nu pot opri a minţii herghelie
A-mi năpusti în inma-mi pustie
Şi egoistul vrea să cânte vals
Ca să dansez în adevăr şi-n fals
Şi uite-mă, scriind astă scrisoare
Dezvăluind mai mult sau mai nimic
Dar tu o să auzi în difuzoare
Că gestul... e sfârşit de infint.
vineri, 26 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu